Fostul președinte Donald Trump a prezentat oficial „Golden Card” într-o mișcare care marchează o schimbare semnificativă în abordarea imigrației în Statele Unite – un program dedicat investitorilor străini cu resurse financiare considerabile. Lansarea acestui card, al cărui preț de acces este de 5 milioane de dolari, vine ca parte a unei inițiative mai ample de reformare a sistemului american de imigrație, prin atragerea de capital privat în economia națională.
Trump își pune imaginea pe „Cardul de Aur”: „Este un simbol al succesului și al libertății economice”
De pe Air Force One, în fața presei, Donald Trump a prezentat cu mândrie un exemplar al cardului exclusivist: un obiect elegant, placat cu aur, pe care este gravat chipul său.
„Pentru 5 milioane de dolari, acest card poate fi al vostru. Este primul din serie. Cardul Trump – un simbol al succesului și al libertății economice. Nu e doar un card, e un pas direct spre visul american”, a declarat fostul lider de la Casa Albă.
Trump a precizat că este „propriul său client”, fiind primul simbolic posesor al acestui permis de intrare pentru elitele economice din afara SUA.
Ce este programul „Golden Card” și cui i se adresează
Programul „Golden Card” le permite cetățenilor străini care investesc 5 milioane de dolari în Statele Unite să obțină dreptul de ședere permanentă. În contrast cu vizele tradiționale, acest card oferă libertatea de a locui și munci oriunde în SUA, fără constrângeri legate de un angajator anume sau de un sector specific.
Inițiativa reprezintă o extindere semnificativă a programului federal EB-5, care acorda anterior o carte verde investitorilor care direcționau minimum 1 milion de dolari către proiecte americane. Spre deosebire de EB-5, însă, „Cardul de Aur” vine cu branding politic, exclusivitate simbolică și acces accelerat la reședință permanentă.
Reacții și controverse: capital sau elitism?
Susținătorii planului spun că „Golden Card” va stimula economia și va atrage investiții majore în sectoare strategice. Howard Lutnick, secretarul pentru Comerț al administrației Trump, a declarat că programul a atras deja un interes uriaș: peste 1.000 de astfel de carduri au fost vândute, iar estimările arată că 37 de milioane de persoane din întreaga lume ar avea capacitatea financiară de a achiziționa unul.
Totuși, criticii avertizează că măsura favorizează elitele financiare și creează un sistem de imigrație „cu două viteze”: unul pentru oamenii obișnuiți, cu proceduri stricte și termene lungi, și altul pentru cei care își pot „cumpăra” un loc în America.

Controversele s-au amplificat și în contextul în care Trump nu a exclus posibilitatea ca oligarhi ruși – în ciuda sancțiunilor internaționale și a presiunii geopolitice – să poată accesa programul, atât timp cât dispun de capitalul necesar.
Precedente internaționale: ce au făcut alte țări cu programele similare
Sistemul propus de Trump nu este fără precedent. Țări precum Spania, Portugalia, Cipru și Grecia au implementat anterior așa-numitele „vize de aur” – scheme care acordau rezidență străinilor ce făceau investiții mari, în special în sectorul imobiliar. Aceste programe au adus inițial beneficii financiare, dar au fost ulterior restricționate sau chiar eliminate, mai ales după izbucnirea războiului din Ucraina, la presiunea Uniunii Europene.
Oficialii europeni au exprimat îngrijorări că astfel de inițiative ar putea deveni canale de intrare pentru capitalul rusesc netransparent sau obținut în mod ilicit, oferind un „refugiu” legal unor persoane aflate în vizorul sancțiunilor internaționale.
Trump mizează pe imigrația prin investiții în campania electorală
Lansarea „Golden Card” vine într-un moment strategic pentru Donald Trump, care se pregătește intens pentru o posibilă revenire la Casa Albă. Politica sa de imigrație s-a schimbat de la restricțiile dure din primul mandat, la o nouă abordare bazată pe merit și capital. Mesajul este clar: America este deschisă pentru cei care pot contribui financiar la dezvoltarea sa.
Programul „Golden Card” este promovat ca un pas spre o imigrație modernizată, centrată pe oportunități economice și mai puțin pe criterii umanitare sau familiale.